"Desprinderea" de tot ce inseamna "acasa"...
-
0 0"Desprinderea" de tot ce inseamna "acasa"... -
Autocontrolul este raspunsul. Suntem o rasa de oameni inteligenti capabili sa ne autocontrolam sentimentele, pornirile, deciziile si actiunile pe care le luam in viuata. Doar foloseste-ti creierul si vei putea sa raspunzi comenzilor. Nu exista "...de suportat mai usor ori mai greu"... trebuie sa iei decizia sa nu faci un lucru si sa-ti respecti propria decizie, in rest nu este decat razgaiala si copilarii, asa cum ai spus. -
Faptul ca ai renuntat la vacanta ca sa lucrezi este de admirat. Esti mare acum, dar acasa ramane acasa,langa familie. Incearca sa mergi macar un w-end sa-ti mai stingi dorul. Nu,nu exagerezi, e normal sa simti lipsa familiei, mai ales ca in vacanta erai cu ei. Anormal ar fi fost sa nu le simti lipsa. -
E absolut normal ce simti. Mai ales noua , fetelor, ne e greu sa ne despartim de cuibusorul nostru, de acasa, de tot ce ne e drag , de tot ce reprezinta copilarie. Momentul maturizarii e unul greu , devii doar tu responsabila de tine si de tot ceea ce faci, daca ai propria ta familie e si mai greu , raspunzi si de tine si de sot si de copii, e greu, dar sunt si satisfactii mari, asa te formezi ca adult. Visam mereu la copilarie, la cat de bine era si lipsit de orice griji...dar nu ne p[utem intoarce, din pacate... Tocmai de asta e foartte important sa te bucuri si sa traiesti din plin perioada copilariei , o sa o doresti inapoi tot restul vietii. De asta sfatuim toate copilele de pe aici sa nu se grabeasca sa isi inceapa viata sexuala sau sa faca copii prea devreme. Copilaria e un lucru magnific, frumos, dar care trece atat de repede... :( La tine s-a cam terminat :) la 20 de ani trebuie sa inveti sa mergi pe piciaorele tale , sa te bazezi doar pe tine, si cum spune si Enriqua de acum trebuie sa iti formezi alt 'acasa' . Desigur ca nu trebuie sa uiti niciodata unde iti sunt radacinile si sa te intorci cu fiecare ocazie la cei dragi. "cum sa fie mai usor de suportat? de unde iti iei puterea sa infrunti totul singur?'' ...ei bine nu cred ca exista o regula, dar pentru inceput un partener iti poate usura situatia (fie un barbat - un partener de viata, fie o prietena foarte buna careia sa i te confesezi si sa fie langa tine la greu, fie chiar si un animalut care sa iti tina de urat si de care sa te atasezi).